„Dacă jucăm de zece ori cu Olanda, poate îi batem o dată, poate le smulgem un egal-două și în restul partidelor ne bat ei”. Aceasta a fost declarația aproximativă dată de Pițurcă înaintea victoriei din preliminariile pentru turneul final aflat în plină desfășurare. La o săptămână după înfrângerea cu Olanda și după ieșirea de la Euro suferim încă. Se vorbește de antrenori străini, fie și din 2010, foarte mulți atacă, prea puțini sau nimeni nu îl apară. Nici măcar cei care au ieșit în față după egalurile considerate nesperate, ante-factum și catalogate disperate, post-factum.
Românii sunt prea scumpi
Naționala nu s-a schimbat, Pițurcă nu s-a schimbat. Doar noi ne-am schimbat așteptările și nouă ne-au crescut speranțele, stârniți fiind de unele declarații prea optimiste și cu iz electoral, date de conducători. Undeva în subconștient, vorbele lui Pițurcă bubuiau amenințător și straniu. Dar realist! Am căzut în capcana de a ne crede mai buni decât am fi putut fi vreodată și am sfârșit în război cu toată lumea. Și pentru că toate trebuie să poarte un nume, i s-a spus, simplu, Pițurcă, omul care la 0-2 cu Olanda și 0-0 la Franța – Italia, plus o eventuală victorie la penalty-uri în sfertul din vis cu Spania după 120 de minute cu fundu-n poartă ar fi fost erou național. Garantat! Interesanți, interesați, toți chibițăm inconsistent. Se uită sau pur și simplu se refuză acceptarea realității. Steaua, Dinamo, Rapid, CFR, Poli, Brașov transferă străini pe bandă rulantă. Asta pentru că prețurile fotbaliștilor români au luat-o de mult razna, iar aria de selecție se reduce îngrijorător. Despre asta trebuie să vorbim… În frunte cu Mircea Sandu!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER